Municipiul de azi, Paşcani, localitate veche cu diferite funcţii în trecut, de moşie,   curte boierească, sat, târg, a fost un centru care a favorizat circulaţia bunurilor, cât şi un   punct de schimburi comerciale dintre regiunea subcarpatică cu valea Siretului şi centrul   Moldovei.

      Originea şi denumirea aşezării Paşcani, se pierde în istorie, fiind atestată documentar ca   un târg la principalul vad de pe Siret, pe moşia şi la curtea unui boier Oană Paşcă, încă din   1453. Din secolul XVII se menţionează o serie de obiective istorice, printre care şi biserica   ortodoxă "Sfinţii Voievozi Mihai şi Gavril", din cadrul curţii boiereşti "Cantacuzino-Paşcanu".

       Odată cu dezvoltarea căilor ferate în Europa şi după unirea principatelor, Moldova cu Muntenia din 1859, s-a pus mult accent pe construirea unei reţele de căi ferate în principatele unite. Moldovenii au susţinut şi ei construirea unor căi ferate care să-i lege de noua capitală a ţării, Bucureşti. La 24 mai 1868 statul roman încheie o înţelegere cu consorţiul Offenheim pentru construcţia liniilor Roman - Iţcani, Paşcani - Iaşi şi Vereşti - Botoşani, in lungime de 224 km. În decembrie 1869 se dă în folosinţă linia Roman - Iţcani, in iunie 1870 linia Paşcani - Iaşi iar în noiembrie 1871 linia Vereşti - Botoşani. Construirea liniei de la Roman la Bucureşti a fost continuata de societatea patronata de germanul Strousberg.

      Staţia Paşcani a fost considerată de la început ca un centru de activitate feroviară în construcţia tuturor acestor linii, cât şi în viitor în exploatarea transportului feroviar pe aceste linii.

      Angajaţii care au pus umărul la construirea acestor linii ferate au fost recrutaţi din rândul austriecilor, germanilor si polonezilor, meseriaşi specializaţi în această activitate. Ei erau centrul de greutate al întregii activităţi feroviare. După finalizarea lucrărilor companiei Offenheim si darea in folosinţă a căilor ferate, cea mai mare parte dintre meseriaşi s-a stabilit in Paşcani, formând astfel viitoarea comunitate catolică, existentă şi astăzi.

      Rămânând in Paşcani împreună cu familiile lor, ei au pus o serie de condiţii companiei la care lucrau:

- asigurarea locuinţelor: în aceste condiţii, s-au construit " bărăcile" din incinta atelierelor din zona de nord şi din zona depoului de locomotive;

- construirea unei biserici: astfel a fost construită în zona dintre atelierele de reparat locomotive şi vagoane şi depoul de locomotive, biserica catolică cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", biserică ce a funcţionat până în anul 1944;

- organizarea unei scoli pentru copii: s-a înfiinţat încă din 1872 prima şcoală primară din Paşcani, care iniţial a funcţionat pe lângă biserica catolică. La început, în şcoală se învăţa în limbile germană şi polonă.

- construirea unui centru de cultură si distracţii: s-a realizat "parcul de distracţii" sau "sala de tir", de lângă biserica catolică, unde se desfăşurau activităţi culturale, de teatru, muzică, bibliotecă, sport prin tenis şi tir. De asemenea aici aveau loc şi balurile anuale ale feroviarilor.

      Când noii feroviari străini au venit, au găsit aşezarea Paşcani formată dintr-o serie de aşezări mai vechi: "Vatra Paşcani", "Fântânele" şi "Centrul" de azi al oraşului, zonă între primele două aşezări, dezvoltată în special la jumătatea secolului XIX, când proprietarul castelului, Nunuţă Roznovanu, voia să ridice aşezarea la rangul de târg, creând o serie de instituţii administrative. A apărut apoi şi zona "Gării", aşezare nouă ce s-a creat după inaugurarea căilor ferate. Odată cu apariţia căilor ferate, Paşcani s-a dezvoltat prin unirea tuturor acestor aşezări şi în special prin apariţia meseriaşilor străini şi respectiv a noilor feroviari români din zonă, care se calificau pentru această nouă meserie.

      În aceste condiţii are loc construirea bisericii catolice din Paşcani, la a cărei zidire au contribuit atât feroviarii străini cât şi compania austriacă L.C.J.E.. Se poate arăta că biserica a luat fiinţă încă din anul 1872, de când se menţionează că pe lângă ea a funcţionat prima şcoală primară pentru copiii feroviarilor străini. Pe atunci, comunitatea catolică din Paşcani număra cca 1500 de credincioşi.

      Pe lângă biserică s-au mai construit şi casa parohială pentru preot şi pentru personalul deservent al bisericii, o clopotniţă la intrarea în curtea bisericii, "sala de tir" - sala de distracţii. Biserica a primit prin intervenţia şi insistenţa ing. Iosif Sonntag, prietenul şi omul de casă al moşierului Roznoveanu, terenul pentru construirea bisericii, lat de 50-60 de metri si lung de 70-80 de metri, si apoi unul pentru amenajarea unui cimitir lat de 40-50 de metri si lung de 236-240 de metri. Terenul acesta din urmă, fiind mlăştinos şi neputând fi folosit pentru cimitir, a rămas ca donaţie pentru Biserică iar pentru cimitir, la insistenţa aceluiaşi Iosif Sonntag s-a primit un teren în zona de deal, cu condiţia ca noul cimitir să fie folosit jumătate pentru credincioşii catolici şi jumătate pentru credincioşii ortodocşi. În felul acesta a luat fiinţă cimitirul existent astăzi în centrul oraşului Paşcani, care ulterior s-a extins. Terenurile au fost donate Bisericii fără posibilitatea de răscumpărare, fiind deci donate pe veci. În felul acesta în jurul bisericii erau cca 15.000 mp teren în proprietatea Bisericii. Episcopul Fidelis Dehm binecuvântează biserica in anul 1879.

      Alegerea amplasamentului pentru biserică, a fost o alegere nepotrivită, fiind de partea opusă, peste calea ferată, faţă de târg. Dar a fost ales acest amplasament datorită faptului că aici era situat terenul cedat de foştii proprietari fără condiţii de răscumpărare.

      Până la al doilea război mondial, în jurul bisericii catolice s-a dezvoltat o activitate deosebită de trăire a credinţei şi de formare religioasă, umană şi socială. Începerea războiului şi apoi retragerea armatelor de pe teritoriul fostei URSS, a necesitat şi retragerea în refugiu a atelierelor, a depoului, precum şi a întregului personal calificat ceferist din Paşcani, împreună cu familiile lor.

      În vara anului 1944, localitatea Paşcani a fost ocupată de armata sovietică, cu mari sacrificii ale oraşului. Biserica fiind în apropierea depoului, a fost intens bombardată şi astfel avariată în mare parte. În aceste zile ale războiului ea a fost complet prădată şi distrusă, rămânând numai zidurile exterioare şi faţada centrală a acesteia.

      Întoarcerea primilor ceferişti în Paşcani, după 1944, au găsit biserica în această stare, nemaiputând fi reparată. Zidurile distruse ale bisericii au stat în această stare nu mult după anul 1950, când a căzut faţada centrală. De atunci toate zidurile au fost demolate şi s-au pierdut şi ultimele urme ale acestei biserici. Prin plecarea în refugiu a familiilor ceferiştilor păşcăneni din primăvara anului 1944 şi prin distrugerea de trupele ocupante a oraşului Paşcani din vara aceluiaşi an, se încheie o primă etapă a comunităţii catolice din Paşcani.

      Prin venirea la putere a comuniştilor, Biserica Catolică a pierdut respectivul teren şi nu s-a mai putut construi o altă biserică, astfel încât pentru o mare perioadă de timp activitatea spirituală s-a desfăşurat în diferite spaţii puse la dispoziţie de credincioşii catolici şi ortodocşi. Un recensământ făcut in anul 1945 de un preot de la Hălăuceşti arată că in Paşcani se mai aflau 60 de familii cu 115 suflete.

      Deşi nu a fost desfiinţată ca parohie, comunitatea din Paşcani nu a mai putut fiinţa ca atare deoarece nu mai avea biserică şi nici preot propriu, devenind astfel pentru mulţi ani filială.

      După 1945, comunitatea catolică din Paşcani îşi reia viaţa spirituală in comun in case de închiriat: până în 1971 în casa de pe str. Unirii nr.11, casă ce s-a prăbuşit la inundaţiile din 1971, apoi creştinii catolici au închiriat o cameră într-o clădire de lângă autogară unde s-a celebrat sf. Liturghie duminicală până când în anul 1974 s-a putut cumpăra o casă cu terenul aferent pe fosta str. "23 August" la nr. 1, actualmente strada 1 Decembrie 1918.

      Încetul cu încetul comunitatea din Paşcani începe să crească iar ca număr de credincioşi. Apar la Paşcani fabrici cu profil de industrie uşoara si electrotehnică: Integrata, Fabrica de perdele, Fabrica de traductoare... Aceste noi unităţi vor crea locuri de muncă ce solicită forţe tinere, care vor veni din zona înconjurătoare: Mogoşeşti, Hălăuceşti, Butea, Mirceşti, Răchiteni, Teţcani... Numarul familiilor catolice va cunoaşte un salt semnificativ. Se impunea construcţia unei biserici adevărate. Dacă după 1974 s-a celebrat mai întâi în casa mică ce a fost cumpărată, după câţiva ani în acest loc va începe construcţia unei noi clădiri, dar deoarece nu se putea obţine aprobare pentru construirea unei biserici, s-a început prin construirea unei case proprietate personală pe numele a doi preoţi: Demeter Ştefan (paroh de Mirceşti, parohie de care aparţinea atunci comunitatea din Paşcani) şi pr. Dumitru Gabor. S-a lucrat la ea cu mari sacrificii şi cu persecuţii din partea regimului comunist. După căderea comunismului casa îşi va schimba de la un an la altul înfăţişarea. Se încep lucrările şi la casa parohială. În anul 1990 este reînfiinţată parohia romano catolică din Paşcani, acum primind hramul "Sfântul Anton de Padova". In 1991 pr Demeter este chemat la Domnul . Lucrările vor fi continuate pentru câteva luni de pr. Săbăoanu Anton. După ce acesta este trimis la studii în Italia, va fi numit paroh pr. Iacovici Isidor. Zi si noapte se va lucra la terminarea bisericii şi a casei parohiale. Credincioşii merg dimineaţa la fabrica, iar după-amiaza pană seara târziu rămân la biserică. Efortul preoţilor si al credincioşilor nu a fost zadarnic. După ani de muncă totul a fost gata: biserica cu turn şi sacristie precum şi casa parohială cu garaj.

      Pe 10 octombrie 1996, la ora 11, în prezenţa a peste de 30 de preoţi şi a unui mare    număr de credincioşi prezenţi la acest eveniment de mare bucurie pentru comunitatea din   Paşcani, episcopul de Iaşi, Petru Gherghel, a celebrat liturghia consacrării altarului si a   bisericii.

      Actualmente, paroh este pr. Vernică Francisc , originar din Iaşi. Din anul 2000, în   parohie îşi desfăşoară activitatea şi părinţii din Institutul Cavanis care sprijină parohia în   formarea creştină şi umană a copiilor si tinerilor.

      Recensăminte

      2005- 427 familii/ 1388 credinciosi

      Preotii slujitori ai parohiei Pascani:

      - pr. Damian Cabuschi, in anul 1900;

      - pr. Anton Romila - 1931;

      - la 24 mai 1933 ,episcopul catolic de Iasi , Mihai Robu, il numeste pe pr. Dr. Petru Pal paroh de Pascani;

      - pr. Iliacint Bock - 1941;

      - pr. Petru Bacaoanu in perioada 1942-1944. Acesta a oficiat prima Sfanta liturghie in satul natal,Adjudeni, la 10 septembrie 1933;

      - pr. Stefan Demeter - 1991 (originar din Butea);

      - pr. Anton Saboanu - pana la 1 octombrie 1991 (n.:26.09.1958- Butea / h.:29.06.1984-Iasi);

      - pr.Isidor Iacovici - pana pe 27 iunie 1999(n.:09.04.1958-Margineni /h.:29.06.1984- Iasi);

      - pr. Vernică Francisc - din 27 iunie 1999